Criza ne schimba, societatea se schimba, trambulina catre functia suprema pare a se schimba. In 2004, Traian Basescu reusea sa castige increderea romanilor din postul de primar general al Capitalei.
In 2009, Sorin Oprescu si-a jucat cartea prezidentiala tot din aceeasi functie. In tot acest timp s-a crezut ca functia de presedinte al Romaniei poate fi mai usor de cucerit daca te intinzi din scaunul de primar general. Ei bine lucrurile incep sa se schimbe, usor-usor. Apar noi ipoteze.
Aceasta este una dintre ele: justitia creaza oameni politici cu ambitii prezidentiale. Monstri politici pentru opinia publica, cultivata, intelectuala, oameni de bine pentru cei saraci, amarati si neglijati de stat si societate. Bolnavi politici pentru unii, sfinti pentru altii.
Sa reamintim faptele. Anul trecut, la inceputul lui 2009, in postul Pastelui, Gigi Becali este arestat, impreuna cu complicii lui, pentru lipsire de libertate. Scandal mare, televiziunile urla non-stop timp de cateva saptamani. Emotia se intensifica. La fel si simpatia politica. Este eliberat in Vinerea Mare.
Adulmecand victoria cu nasul umed de copoi batran, Corneliu Vadim Tudor ii propune acestuia un pact de nerefuzat: inscrierea in PRM si candidatura la europarlamentare. Cu un sut bine plasat de la justitie, avantul lui Gigi Becali ii trimite pe amandoi in Parlamentul European.
Spectacolul nu se termina aici. Miza este minora in comparatie cu aspiratiile politice. Gigi Becali, sfatuit de consilieri, prieteni sau cine stie de catre cine, vrea mai mult. Fara Vadim Tudor. Din punctul lui de vedere drumurile lor se despart in fata primei functii, unica, mareata, atotputernica, atotstiutoare. Candidatura la Presedintie este Adevarul, este Menirea, este Salvarea Poporului Roman. Esecul este inregistrat fara drept de apel. Dar, acesta nu mai conteaza. O cari
