- Comentariu - nr. 580 / 26 Iunie, 2010 Un asemenea diagnostic generalizat emerge unei realitati sociale morbide in care raportul dintre infrastructura, structura si suprastructura sociala cunoaste anumite disfunctionalitati de ordin structural, disfunctii care se rasfrang in primul rand asupra starii de sanatate a populatiei si implicit a societatii. Asa cum se poate observa cu "ochiul liber", si mai ales cum se poate simti de catre fiecare cetatean, intregul sistem social este marcat de asemenea disfunctii, datorita unui management politic bazat pe incompetenta si interese de grup, pe fondul unei autocratii, ca sa nu spunem dictatura, si care promoveaza cu prioritate asemenea disfunctii de ordin structural, concretizate prin cresterea alarmanta a fenomenului saraciei si morbiditatii, care cu certitudine va cunoaste o escaladare in urma politicii de austeritate preconizate de actualul guvern, ceea ce va conduce in mod logic si legic la cronicizarea starii de morbiditate a societatii, in mod deosebit a populatiei vulnerabile, si la care in mod evident va creste si rata mortalitatii. Dintr-o asemenea perspectiva demografica, Romania cunoaste cea mai ridicata rata de crestere la acesti indicatori, fiind amenintata de cresterea fenomenului morbiditatii si mortalitatii. Depasind realitatea empirica, usor de evaluat de orice traitor al acestor vremuri nesigure, vom face precizarea ca acest fenomen nu cunoaste dimensiuni si interpretari semantice omogene, delimitandu-se in functie de mai multe criterii care permit operationalizarea sa. In acest sens, vom reproduce opinia unui sociolog mai putin cunoscut, D. Patric, care, intr-un studiu privind acest fenomen, asocia starea de boala a unei societati cu nivelul de civilizatie atins de acea societate, civilizatie ce are ca fundament o anumita cultura politica, economica si de ordin general, insasi starea de boala a bolnavilor