A fost crescut de bunici, la Remetea Mare, şi a încercat să le fie sprijin ani mai târziu. O vreme a cochetat cu ideea de a ajunge mare boxer, însă a luat-o pe căi greşite şi a ajuns să fie închis pentru o tâlhărie.

Ajuns din sportiv, infractor

“N-am avut o copilărie obişnuită. Am fost crescut de bunicii de pe mamă, pentru că ea s-a măritat cu un neamţ şi s-a mutat în Germania, iar pe tata nu l-am cunoscut decât foarte târziu. Nu m-a recunoscut niciodată de fiu”, îşi începe povestea Boaru Daniel Cristian, un deţinut de la Penitenciarul Timişoara, condamnat la trei ani închisoare, pentru furt.

Cu privirea aplecată, deţinutul spune că nu a reuşit să termine nici măcar clasa a opta, pentru că un concurs de împrejurări l-a forţat să repede de mai multe ori clasa a treia, apoi şi a cincea... “Mă lua mama la ea, făceam şcoală acolo, apoi când reveneam aici nu mi se recunoşteau studiile şi o luam de la capăt. Am tot făcut naveta România - Germania. Aşa s-a întâmplat şi în ultimul trimestru din clasa a opta – aveam 18 ani, am renunţat şi mi-am căutat de lucru”. De altfel, povesteşte deţinutul, era învăţat de mic cu naveta. Încă din clasa a treia venea cu trenul la Timişoara, mai ales pentru că un unchi de-al său, care cocheta cu boxul, l-a înscris şi pe el la un club, în speranţa că va face sport de performanţă. “Aveam vreo 13 ani, îmi plăcea foarte mult. Chiar şi tatăl meu vitreg, neamţul, a făcut box în tinereţe, a fost campion, şi m-a dus şi în Germania la club. Mă ocupam mai mult de sport decât de şcoală. Am făcut antrenamente în sala în care se antrena Mihai Leu, fostul campion. Am fost la concursuri, am luat şi locul II pe ţară, la juniori şi probabil că aş fi putut ajunge mare dacă nu călcam pe căi greşite”, susţine Boaru. Tot prin acea perioadă, exact în ziua când a împlinit 13 ani, şi-a cunoscut tatăl. Un vecin al bunicilor lu