A oscilat toată viaţa între actorie şi Drept, a făcut când una, când alta. Într-un final, anul trecut, a renunţat să mai profeseze ca jurist şi a regăsit scena.
Iniţial, a dorit să urmeze Dreptul, dar o „reformă“ a învăţământului îngrădea continuarea studiilor la alte specializări. „Eram la Şcoala Medie de Protecţia Plantelor şi ne obligau să păstrăm profilul. Puteam să merg doar la Institutul de Agronomie sau la arte“, explică Uţă.
Din acest motiv şi-a încercat talentul în teatru încă înainte de a termina liceul. „Mai aveam un an de liceu, în 1951, când am dat examen la Institutul de Artă Teatrală «I.L. Caragiale» din Bucureşti. A fost şi pentru mine o surpriză să ies al treilea pe listă, din vreo 500 de înscrişi“, îşi aminteşte actorul.
Şi-a spus atunci că, dacă a reuşit anul acela, va reuşi şi anul următor şi a revenit la liceu. Numai că, după ce a luat Bacalaureatul, a avut surpriza să afle că examenele la teatru fuseseră decalate. „Când am revenit să mai dau o dată examenul, mi s-a spus că acesta se dăduse deja şi că ar mai fi o soluţie la Cluj, unde nu se completaseră locurile“, povesteşte Uţă.
Aşa a ajuns la Cluj, unde a ocupat unul dintre cele două locuri rămase la Institutul de Teatru, pe care concurau 12 persoane. Peripeţiile nu s-au oprit aici, pentru că, prin 1955, o parte din institutul de la Cluj a fost transferată la Bucureşti şi alta, pentru unguri, la Târgu Mureş.
De pe scenă, în sala de judecată
A luat din nou calea Bucureştiului, însă după ce a promovat anul al III-lea, a fost nevoit să renunţe la studii. „Am revenit la Cluj, unde m-am angajat ca actor la Teatrul Naţional. Dar pentru că nu mai puteam juca fără studii superioare, am urmat cursuri de executor judecătoresc şi aşa am fost repartizat la Bacău şi apoi la Tribunalul Raional Piatra Neamţ“, rememorează schimbările de situa
