- Cultural - nr. 580 / 26 Iunie, 2010 ADRIAN TITIENI, directorul Festivalului International de Film - E adevarat ca sunteti ardelean? Se pare ca "invadarea" cu succes a Bucurestiului de catre ai nostri a devenit o traditie! Exista zvonuri ca ati fi "fratele de cruce" al lui Adrian Pintea... - Da, sunt ardelean. Drumul meu catre teatru a inceput de la "Cetatea Neamtului", prin clasa a VIII-a, fiind la un liceu de Mate-Fizica din Bistrita, orasul meu natal. Habar n-aveam ca e o poezie de George Cosbuc, spre marea mea rusine, dar o invatasem dupa o caseta audio. Profesoara de utilaj tehnologic, desi eu ma pregateam pentru facultatea de stiinte, m-a obligat sa ma gandesc mai serios la ideea cu actoria. Asa ca am creat un "divort" familial si am zis ca asta e optiunea vietii mele. Destinul, sansa si norocul au facut sa reusesc "din prima", fiind pregatit de Catalin Naum, si intrand la clasa profesorului Grigore Gonta. La randul lui, Adrian Pintea este oradean si suntem "frati de cruce" doar in sensul ca ne sprijinim reciproc in momentele de cumpana, facem sarbatorile impreuna si suntem foarte buni prieteni. Nu ne-am taiat venele "in cruce", amestecandu-ne sangele... - Cu "Cazul Gavrilescu", de la Teatrul "Nottara", ati avut un mare succes si in tara, si in strainatate. Ati jucat foarte mult, in regii celebre si alaturi de nume celebre, acum, alaturi de Marcel Iures. - Datorita relatiilor pe care am stiut sa le construiesc. Viata e facuta din relatii umane, cred in puterea lor si in echilibru. N-am fost actor al niciunui regizor, ci al tuturor, si am incercat sa-mi pastrez personalitatea. Nu am si n-am avut orgoliul sa mor "tipand", n-am fost dat afara de nicaieri. Dupa alegerile din noiembrie 1996, am lucrat la Departamentul Relatii publice al Presedintiei Romaniei, de unde am plecat tot pentru ca, pur si simplu, asa am simtit, intorcandu-ma la dragostea pentru profe