Initial vroiam sa scriu titlul in romana sau mai bine zis, sa gasesc un titlu in limba romana, (aceea pe care o stalcesc zilnic aici) insa mi-am dat seama ca pur si simplu suna mai bine in engleza…
Tot “initial” doream sa scriu un text “general”, insa am realizat ca ideea mi-a venit tot “de la mine”, uitandu-ma in unul din dulapuri dupa o rochie veche, care sa ma imbrace alaturi de un Chanel no.5 pentru o intalnire cu parfum de carti si aroma de barbat puternic, pasionat de numere si calcule, insa iubitor de muzici clasice si bauturi vechi…
****
Desi am si altele mult mai vechi, rochia mea preferata dateaza din 1971. E lunga, are culoarea untului, e realizata dintr-un material usor si are la mijloc o broderie de mana. Imi este greu sa o spal, nu am incredere in curatatorii, prefer sa am grija singura de ea, ca de toate celalalte rochii vechi din dulap, living, hol, “baie”, (asta e o gluma. Cred) mai ramane sa mi le pun in cap, in rest, sunt acoperita de haine noi si haine vechi …..glumesc si nu prea, fie vorba intre noi….
Pasiunea pentru hainele si accesoriile vechi am avut-o dintotdeauna cred, insa de cumparat mai serios m-am apucat acum 2 sau 3 ani. Nu mai stiu exact.
Intai timid, mai apoi din ce in ce mai “indraznet” (noroc ca tavalici era ingaduitor cu mine si ma lasa in pace, macar atat a putut si el sa faca, deh….).
Primele pe lista au fost rochiile, scotocite prin tot felul de magazine, targuri si site uri vintage, unele gasite cu greu, altele mai usor….
Apoi, accesoriile. Perlele, (oh, cat iubesc perlele!) plicurile, cerceii din argint vechi sau inelele cu pietre cat mai mari, curelele, ba chiar niste palarii cu voaleta incredibile gasite la Zurich.
Am sfarsit prin a face un amor nebun si cu kaftanele, le-am gasit irezistibile, le iubesc, colorate, mai simple, sofisticate, pentru plaja sau cumparaturi -sunt piese
