Trebuie sa recunoastem ca nu mai sunt vremurile idilice de alta data, cand celula de criza, anume nascocita la Cotroceni, pentru salvarea ostaticilor romani din ghearele teroristilor irakieni, pregatea momentul triumfal al intoarcerii lor la Otopeni, in prezenta glorioasa a presedintelui Basescu si in absenta rusinoasa a premierului Tariceanu, incapabil sa patrunda misterul din codul manierelor elegante, asa cum l-a patruns astazi, pas cu pas, domnul Boc.
Nu mai sunt nici vremurile de balada cand capitalul politic pica din cer cu 50 de litri pe metrul patrat, trimitand presedintele glont la locul dezastrului, ca sa urmareasca zilnic cum se repara podurile, cum se salveaza babele cu elicopterul de pe acoperisuri si cum ii cresc sondajele chiar in toiul inundatiilor, in plina baie de multime.
Cui ii mai arde astazi de baie, cand multimea da navala peste gardurile protectoare din jurul Palatului Cotroceni, iar babele se intreaba daca nu-i mai bine sa sfarsesti inecat la inundatii, decat sa mori sanatos, sub pretext ca n-ai primit destule medicamente compensate?
Nici pensionarii nu stiu ce sa mai creada, de cand au aflat ca dl Ponta le-a salvat pensiile, ceea ce inseamna belsug, dar dl Antonescu le prevesteste inflatie, ceea ce inseamna foame.
Ca sa nu ne speriem la una ca asta, dl. Boc a pregatit in secret planul B, intrucat planual A a esuat si nu-i exclus sa pregateasca planul C, in cazul cand naufragiaza si planul B, dupa esecul planului A.
Daca n-ar fi la mijloc vacanta parlamentara, Guvernul ar avea tot timpul la dispozitie, ca sa elaboraze in amanunt planul D si planul E.
Am ajuns sa observam ca singurul factor echidistant din esichierul nostru politic este numai Dumnezeu. El ne trimite mai multe sau mai putine inundatii, dupa voia sa si nu dupa majoritatea parlamentara, hotarata sa survoleze