Eduardo Makaroff, Christoph Müller şi Philippe Cohen Solal sunt cei trei membri ai trupei Gotan Project care a concertat, vineri seară, la Sala Palatului din Capitală. Sunt trei muzicieni cu un ţel comun: să continue istoria tangoului. Cel mai recent album al trupei, „Tango 3.0“, i-a adus în faţa românilor pentru a treia oară.
„Adevărul": Sunteţi pentru a treia oară în România. Aţi găsit un public fidel aici?
Eduardo Makaroff: Aşa se pare. Cred că românii au iubit Gotan Project de la bun început. Nu este chiar atât de uşor să vii să cânţi în România, poate în ultimii ani situaţia s-a mai destins. Dar faptul că este o ţară latină, mă face să mă simt mai aproape de ea, iar muzica noastră simte asemenea (zâmbeşte). Există foarte mulţi români violonişti, iar asta a contat cumva în istoria tangoului. Muzica asta s-a născut în Argentina, prin întâlnirea argentinienilor cu a africanilor, dar şi a emigranţilor. Au fost şi români la mijloc (râde).
Sunteţi familiari cu vreun stil muzical românesc?
Christoph Müller: Mai mult sau mai puţin. Sunt prieten cu un cântăreţ tânăr de aici, care face parte dintr-un grup numit Electric Brother. Îi mai ştiu şi pe cei de la Aievea. Am ascultat nişte tangouri vechi incredibile ale unui cântăreţ bătrân al cărui nume nu-mi vine acum. Cred că în România au existat o mulţime de cântăreţi de tango.
Pe acest album apar vocile autorului Julio Cortazar şi a comentatorului sportiv Victor Hugo Morales...
Christoph Müller: Julio a trăit mare parte a vieţii la Paris, în aceeaşi clădire în care noi înregistrăm muzica noastră. A fost o coincidenţă incredibilă şi asta a dat imboldul necesar. Cartea lui, „Rayuela (Şotronul)", este o lucrare experimentală care ne-a dat această ideea de a conecta universul copiilor şi al jocurilor cu muzica noastră. Iar cu Victor Hugo Morales am ales să lucrăm din aceeaşi dorinţă de a
