Curtea Constituţională a dat ieri - în pofida suspiciunilor generale sau a siguranţei arogante a Guvernului şi a Preşedinţiei - o probă de demnitate şi un semnal că în România nu e totul pierdut, că Legea fundamentală a ţării n-a fost abrogată şi înlocuită cu deciziile abuzive ale unor repetenţi în ale constituţionalismului, în frunte cu Boc. Aşadar, pensiile nu se mai taie cu 15%, handicapaţilor de gradul I nu li se mai reduce ajutorul. Se recalculează pensiile speciale, mai puţin cele ale magistraţilor (dar, să fim corecţi, asta e practica în UE, însuşită şi de România). Se taie toate salariile (iar nu fondul de salarii, dublat de restructurare, cum era logic şi de bun-simţ).

Ce va urma? Legile abuzive vor fi retrimise în Parlament. Speriaţi ca de bombe, guvernanţii au dat fuga pe la Cotroceni, la mentorul lor, cel care la 6 mai a anunţat, ca un autocrat, măsurile aberante. După-amiază, Guvernul s-a adunat în şedinţa degringoladei. De ce s-a ajuns aici? Pentru că încă din mai Opoziţia, sindicatele, cvasitotalitatea societăţii n-au fost auzite când au avansat sau au cerut alte soluţii de echilibrare bugetară. În primul rând, reducerea drastică a risipei şi a achiziţiilor oneroase de bunuri şi de servicii, stoparea dezmăţului din companiile de stat, eliminarea clienţilor politici din sistemul birocratic, jugularea evaziunii şi a contrabandei. Boc&Co au rămas cu urechile înfundate şi, incapabili, au persistat în obsesia lor măcelărească. Nici acum nu le-a venit mintea la cap: “planul B” -majorarea puternică a TVA, a taxei unice, noile impozite – îi va lovi tot pe cei din categoriile nevoiaşe, ca şi în “planul A”, dar va afecta sever şi economia privată. Menţinerea Guvernului Boc, asta e principala vulnerabilitate pentru ţară, pe care creatorul lui, Zeus, o ignoră, identificându-se cu el şi fiind responsabil împreună cu el.