S-a născut la Hunedoara în ’77, după cutremur, iar tatăl ei s-a gândit că ar putea deveni ziaristă. După ce a publicat un protest la adresa revistei liceului, a fost şi ea cooptată în echipa care redacta publicaţia.

Amalia s-a hotărât să se înscrie la cursurile Facultăţii de Jurnalism din Timişoara în urma unei discuţii cu un lector al acestei instituţii pe care l-a întâlnit la o nuntă şi care a asigurat-o că se va număra printre primii 10 admişi.

Mai citeşte şi:

O vară „călduţă“ la TV

După trei ani petrecuţi la televiziunea locală Analog, şi-a încercat norocul la Pro TV, singurul post pe care îl urmărea la acea vreme, şi astfel s-a mutat în Bucureşti. Pe Amalia Enache o puteţi urmări la Pro TV, la Ştirile nopţii, pe care le prezintă alături de Cristian Leonte, de luni până vineri, de la ora 22.30.

Ce amintiri ai din oraşul în care ai copilărit?

Am copilărit în apropierea lacului Cinciş. Am fost înconjurată de păduri, aşa că amintirile mele de copil au miros de aer de munte şi sunt colorate în verde adevărat. Un teren de joacă nesfârşit şi destulă libertate.

Adolescenţa, cu ambiţiile şi îndrăgostelile ei, mi-e legată de oraş. Liceul şi preocupările de atunci m-au ţinut mai urbană. Doar când chiuleam de la liceu, fugeam într-o poieniţă din spatele Castelului Huniazilor. Era tare, tare frumos acolo. Apoi, mă amuz când îmi aduc aminte de celebra „Faleza" - aşa-i zice toată lumea, deşi oraşul e la sute de kilometri de mare.

E drumul care străbate, de fapt, centrul oraşului şi pe care hunedorenii se plimbă seara, dintr-o parte în alta, aşa, la nesfârşit, şi doar pe unul dintre trotuare. Te întâlneşti cu oricine pe Faleză... Of, am tocit şi eu asfaltul ăla pe la 16 ani, cu prietenii.

Cum era casa în care ai copilărit?

Albă, cu un râuşor în faţă şi cu un nuc în spate. Cu etaj. Cu o scară exterioară în spirală