Primul ministru seamănă bine cu un storcător de legume: când i se umple rezervorul, se stropşeşte.
De câte ori e întrebat ceva, domnul Boc vibrează bărbăteşte, descrie o mică rotaţie pe tălpi şi aruncă în jur replici seci: „Aţi citit legea? Aţi citit legea?". Supunându-se docil presiunilor venite de sus, a reuşit să ne stoarcă pe toţi de venituri.
Elena Udrea este un mixer elegant, oferind piureuri de orice fel. Rude, prieteni, contracte de promovare pe banii statului, nimic nu mai poate fi desluşit acolo. În acelaşi timp, Radu Berceanu e o maşină de tocat performantă. Merge uns. A funcţionat în gol în 214 guverne, dar are garanţie pe viaţă. Problema este că, după ce introduci multe kilograme de carne crudă şi dai la manivelă, pe partea cealaltă nu iese nimic, nici măcar un milimetru de autostradă, pentru că a pus sare iarna pe străzi.
Dacă te uiţi pe frigider, îl vezi şi pe Victor Ponta: e cel mai vesel magneţel. Nu-l poţi folosi în altă parte. De faianţă nu se prinde. Nici de perete. Pe bătrâna maşina de spălat rusească se plictiseşte. Poate însă naviga pe suprafaţa albă a celui care ne-a fost cândva prim ministru.
Crin Antonescu e ochiul cel mic de la aragaz. Sunt situaţii în care celelalte sunt ocupate, şi nu-ţi rămîne decât această soluţie. La aprindere, se înflăcărează un pic, apoi pâlpâie nehotărât. Dacă se stârneşte un curent de aer prin bucătărie, jumătate din corolă i se stinge. Îţi pui speranţele în el că va reuşi să reîncălzească ciorba sleită a politicii, însă mereu se plânge că e prea mic şi că n-are tiraj.
Din când în când, declaraţiile sar brusc din Cristian Boureanu ca dintr-un prăjitor de pâine fixat din neatenţie pe ultima treaptă. Degeaba arunci feliile carbonizate la gunoi, miros urât şi de-acolo.
Mircea Geoană e acea ustensilă pe care o ai, dar pe care n-o foloseşti niciodată. De pildă, dispozitivul pentru orna