S-a discutat si despre schimburi economice. Deocamdata la nivel de cadouri. Eu iti dau un ceas vechi de argint, un tablou de Dan Hatmanu si tu... imi dai o insigna... Buna treaba. Dar ce baute s-au tras! Zau ca, una cu alta, a meritat efortul! Mare fierbere cuprinsese judetul Iasi nu cu multi ani in urma. O delegatie a acestuia urma sa plece intr-o tara europeana. Corect ar fi sa spun „o puternica delegatie", compusa din autoritati, oameni de afaceri, traducatori si, evident, frecatori de menta, posesori de pile si relatii. Cu mult timp inainte, cei mai granguri se intilneau si discutau despre ce si cum. - Nu trebuie sa ne facem de ris, spunea ferm tartorul delegatiei. - Nu, nici vorba, intareau trepadusii, dar si bastanii oamenilor de afaceri. - Trebuie sa fim atenti cu guvernatorul... - Sigur. Nu trebuie sa ne facem de ris. - Bun. V-ati gindit la cadouri? - Eu ii voi oferi un tablou de Dan Hatmanu. - Eu am un ceas de argint vechi, dar merge la fix. - Lasati asta, eu, eu ce-i dau? Delegatii incep a se foi si oamenii de afaceri se ofera timid: - Ginditi-va dumneavoastra, noi venim cu malaiul. Principala preocupare a celor trimisi de judet s-a axat, in special, pe ce si cui sa dea o caruta de cadouri, demne de nivelul inalt de reprezentare. Deviza era imperativa: - Trebuie sa fim la inaltime! Probleme dificile s-au rezolvat cu efort si mai ales cu multa, foarte multa inteligenta. - Mergem cu masinile, dar cum? ii intreaba seful. Oamenii se framinta si toti neuronii, supraexcitati, cauta solutia optima. - Cu un autocar Mercedes al cumnatului meu. Seful face o grimasa vizibila si atunci intervenientul aduce corecturi: - Seful merge cu Mercedesul meu de 100.000 de euro. Nu se cade sa mearga la un loc cu... - Sigur, ce ziceti? intreaba seful. - Cum doriti, dar noi mai servim cite un paharut, mai un banc, trece timpul mai usor. - Si eu singur, singurel, sa mor de urit? Oam