Altceva oricum nu am avea ce face. Chiar si acum, cand toti stim sau presupunem ce urmeaza, Emil Boc nu s-a vindecat de cliseele si stereotipurile cu care a fost indoctrinat si programat sa se exprime si a “editat” perfect o astfel de fraza: “cresterea TVA este CEA MAI BUNA solutie ramasa in acest moment, in raport cu celelalte, in conditiile deciziei Curtii Constitutionale”.
Pe loc imi aduc aminte de Videanu. Doar el ar mai fi putut sa il intreaca pe Boc si optimismul sau tragic editat cu aerele sigurantei cu care elevul recita fara emotii poezia invatata pe de rost. Nu masura in sine este problema, ci gandirea si cliseul care se ascund in spatele ei. ESTE CEA MAI BUNA MASURA, iar ceea ce urmeaza dupa aproape ca nu mai conteaza. Pentru ei, intotdeuna ceea ce fac este cel mai bun lucru, cea mai buna decizie, cea mai buna abordare, chiar daca ceea ce va urma dupa este prapadul.
Videanu a sustinut, de fiecare data cand a fost intrebat, ca ne revenim, ca iesim din criza, ca suntem in plina crestere economica… La fel si Boc. La fel toti. Pana cand au vazut ca de fapt am ramas atarnati de un fir de ata. Un bolovan de 22 de milioane de saraci indatorati, panicati, orbacaind prin intuneric, manati de un Guvern ametit de propria prostie si incompetenta.
Cand ei nu pot, cand ei nu mai stiu, cand ei nu vor si se declara depasiti, atunci ni se cer noua solutii, atunci suntem luati noi la rost, ni se spune ca suntem arhanghelii apocalipsei, inconstientii neamului si pericolele societatii si suntem somati sa venim cu solutii in locul lor sau, daca nu, sa tacem in solidaritatea foamei si a durerii pana la moarte.
Frumoasa perspectiva si buna mostra a unei guvernari care a pretins intotdeauna ca detine cele mai bune solutii, chiar daca noi toti ceilalti nu vedem la fel aceeasi realitate. Solidar cu toti, chiar si cu cei care de dincolo de intelegerea noastr
