Peste râuri de ploi şi istorii naţionale, în Cetatea de Scaun a marelui domnitor Ştefan cel Mare, Suceava, vremurile au purtat cea de-a patra ediţie a festivalui "Tarafuri şi Fanfare" în Bucovina. Un eveniment deosebit, marca Jurnalul Naţional, aflat sub bagheta profesionistă şi adevărată a lui Grigore Leşe.

"Baghetă profesionistă"? Da! Până la a putea creea magia din sufletul spectatorilor, pentru "Tarafurile şi Fanfarele" sucevene ale lui 2010, a fost nevoie ca o mână de oameni dedicaţi muzicii tradiţionale şi salvării acesteia, în frunte cu maramureşeanul fără pereche, să adune alte mâini de lăutari, de fanfarişti. Din cei adevăraţi. Născuţi, dară nu inventaţi. An de an, cu Leşe în frunte, festivalul se reinventează. Nici de data aceasta n-a fost altfel. Pe scena Casei de Cultură din "capitala" Bucovinei române, au performat doar muzicanţi veritabili, lăutari adevăraţi!

MUZICA ŢĂRĂNEASCĂ CA LEAC PENTRU SUFLET

Ca aproape în întreaga ţară, la Suceava aproape că nu mai contenesc ploile de câteva zile încoace. Au obosit parcă şi norii să fie storşi de lacrimi. Iar străzile Sucevei par aproape părăsite. Nu prea le place sucevenilor să iasă prin ploaie, să cadă pradă udăturii.

Am fi dorit să ducem cântările pe uliţele Muzeului Satului Bucovinean. În prima zi a Festivalului n-am putut onora invitaţia inimosului director al Complexului Naţional Bucovina, Emil Ursu şi am apelat la varianta "de rezervă"-în caz de ploaie, oferită de domnia-sa: Casa de Cultură. Ploua mărunt peste Suceava ieri şi gândurile cu aripile ude aproape că nu mai aveau putere să aducă soeranţa că totul va fi bine. Pustietatea străzilor anunţa o ameninţare serioasă, lipsa spectatorilor. şi totuşi, am a vut noroc. Pustietatea matinală a străzilor s-a pierdut printre umbrelele sucevenilor veniţi la Festival. Cu umbrele sau nu, pentru "Tarafuri şi F