Teodor Suciu, zis Volcea. Mă uit fascinată la bătrânul din faţa mea care, acum 62 de ani, se ascundea prin munţi în aşteptarea americanilor, alături de Şuşman. Simt furnicături pe şira spinării în timp ce realizez că pot atinge istoria cu mâna. Încep să stau de vorbă cu el şi constat că, la 85 de ani câţi numără azi, Volcea n-a uitat nimic, dar parcă nu vrea să le spună chiar pe toate ce le ştie. Are în spate şase ani de puşcărie comunistă şi patru de domiciliu forţat în Bărăgan, iar cel mai uşor vorbeşte despre perioada în care a stat cu Şuşman.

Am fugit în munţi pentru că or venit să mă aresteze fără să fac nimic. Doar că eram prieten cu Todor. Am mers doi ani cu ei, dar am plecat că n-am mai vrut să fug cu puşca în spate. Am fost proşti că n-am tras în niciun militar. Odată le-am zis să-i aşteptăm la Ruptură, tragem în ei şi îi gătăm. Eram sigur că nu ne pot prinde în locul ăla, da’ Şuşman nu i-o lăsat. Era mai paşnic el, aşa, şi ne ţinea educaţie. În iarna lui ‘49 o bătut-o pe mama Securitatea. Le-am zis atunci că eu mă duc pe ţară, că nu mai fug cu puşca în spate. M-or prins în 50, la Sibiu, când umblam cu geamuri.

Văduv, fără copii, bătrânul Volcea spune nu a regretat niciodată ce a făcut. Noi n-am fost învăţaţi nici de părinţii mei, nici de Şuşman să-i pârâm pe alţii, mai adaugă şi se uită spre groapa în care arheologii sapă de azi-dimineaţă. Este convins că nu ăla e locul în care e îngropat Şuşman. Când s-a întors acasă din Bărăgan, oamenii din sat i-au arătat unde fusese îngropat Şuşman de securişti. Era mai sus, sub un paltin mare.

Sunt doi paltini în râpa cu pricina, iar cu o zi înainte arheologii au săpat la baza primului paltin, cel mai de sus, dar fără succes. De cu dimineaţă, a venit însă un om din sat şi le-a zis să sape la baza râpei, pentru că acolo vor găsi osemintele lui Şuşman. Omu’ ăla o fost trimis de popă să-i încurce, zic