Înaintea meciului câştigat cu SUA cu 2-1, jucătorii ghanezi s-au rugat pentru victorie alături de şeful statului. Ghana a ajuns la un pas de semifinalele Campionatului Mondial, în ciuda faptului că este naţionala cu media de vârstă cea mai scăzută de la turneul final.

Imaginile cu fundaşul John Pantsil făcând turul stadionului din Rustenburg cu un steag ghanez în mână la finalul meciului cu SUA au făcut rapid înconjurul lumii. Drapelul tricolor cu o stea în mijloc era pata de culoare printre numeroasele steaguri sud-africane din tribune, în timp ce vuvuzelele se auzeau parcă mai tare ca niciodată.

Era şi normal, în contextul în care „Mândria Africii", aşa cum este numită în aceste zile naţionala Ghanei, a scris istorie pentru fotbalul de pe Continentul Negru.Pentru a treia oară în istorie, după Camerun în 1990 şi Senegal în 2002, o echipă africană a ajuns în primele opt ale lumii.

„Având întregul continent în spate, ghanezii nu aveau cum să piardă", a fost mesajul transmis a doua zi de toate ziarele sud-africane, în timp ce Congresul Naţional, principalul partid de aici, a ţinut să mulţumească „Stelelor Negre" pentru faptul că au salvat imaginea Africii.

Se roagă non-stop

Când au venit în Africa de Sud, fără vedeta Essien şi cu cel mai „tânăr" lot de la Cupa Mondială, nimeni nu credea în posibilităţile Ghanei. Cineva de sus a avut însă grijă de „puştii" antrenaţi de sârbul Rajevaci, care s-au calificat cu noroc din faza grupelor (au marcat doar două goluri, ambele din penalty, şi au profitat de eşecul Serbiei cu Australia) pentru a depăşi SUA în optimi după prelungiri.

Explicaţia este una simplă: ghanezii sunt un popor extrem de credincios, iar jucătorii ghanezi nu fac excepţie. „Ne rugăm mereu: înaintea meciurilor, în autocar, la hotel, pe teren înainte de fiecare repriză şi la final, indiferent de rezultat",