Studenţii şi-au luat soarta în propriile mâini şi s-au transformat, poate involuntar,în principalul motor al reformei din educaţie. Cum activităţile extracuriculare ale studenţilor îmbunătăţesc un sistem educaţional expirat şi, mai departe, schimbă mediul privat şi societatea.
În fiecare articol despre educaţie citim despre cât de prost este sistemul din România şi ce ar trebui să se facă cu el (nicidecum să facem noi toţi) la următoarea reformă a învăţământului de stat.
Sau despre scopul pricipalul al educaţiei - de fiecare dată altul -, despre direcţia învăţământului - de multe ori desenată pe genunchi, în grabă şi cu o viziune de doar câţiva ani -, şi despre importanţa educaţiei - alături de cercetare şi sănătate un domeniu crucial pentru existanţa statului românesc.
Revoluţia
În tot acest timp, studenţii au pornit chiar ei, poate ca un gest inconştient, revoluţia adevărată din învăţământul românesc - educaţia nonformală. Prin activităţile lor extracurriculare, cele mai multe de voluntariat în asociaţii şi organizaţii studenţeşti (ONGS-uri) sau în diverse ONG-uri, studenţii încep să bifeze chiar ei principalele obiective ale sistemului educaţional.
Accesul lor la educaţia nonformală, cu tot ce presupune ea - scriere de proiecte, vorbire în public, organizare de evenimente, time management s.a. -, le deschide larg poarta către un mediu privat tot mai selectiv.
Practic, ei îşi construiesc singuri puntea de legătură cu companiile angajatoare şi reduc astfel prăpastia dintre pregătirea absolventului local şi cerinţele practice ale companiilor private (unul dintre obiectivele educaţiei din România).
Studenţii împing acest pod până la uşa corporaţiilor, fără să mai aştepte ca cineva sau ceva (sistemul de învăţământ) să le înlesnească lucrul ăsta. Şi ca o consecinţă, pentru prima dată devine evident că atât aş