Acum dilemea este… a zis sau nu a zis “Budapest”? Eu cred ca a zis “Budcarest”. Iar dupa dupa aceasta nefericita scapare (perfect exlpicabila) grija lui Hetfield a fost infinit mai mare.
Forta si viteza sunt atribute ale speed-ului si ale thrash-ului. Au ramas valabile. Metallica are insa ceva in plus. O subtilitate, care la un astfel de gen poate parea de neimaginat. Si totul porneste de la primul acord de Enio Moricone si The Ecstasy Of Gold. Felul in care Metallica a tratat piesa asta este magnific (ca de altfel, mai toate preluarile lor). Dupa un asemenea inceput epic, dezlantuirea este iminenta. Creeping Death, For Whom The Bell Tolls, Fuel sau Disposable Heroes se succed intr-un ritm dat parca de un metronom. Risipa de energie a lui Lars Ulrich este fabuloasa si cred ca poate concura cu cea a unui fotbalist. Stropii de transpiratie sar din parul lui la fiecare lovitura de bat iar cand isi mai si misca capul ai senzatia ca un caine ud se scutura.
Cavalcada continua cu Fade To Blake, That Was Just Your Life, Cyanide, Sad But True, Sanitarium, All Nightmare long. Fiecare piesa cu chitarele ei. Clasicele ESP-uri ale lui Hetfield sunt suprapuse pe customizatele lui Hammet ( si el un adept ESP, avand si o linie cu propria semnatura).
One a inceput timid, dintr-o ploaie de efecte pirotehnice. Vocea lui Hetfield a fost excelent gradata. Ping pong-ul dintre chitara cu distors si cea curata a mentinut o stare de tensiune. Povestea soldatului care nu mai avea maini, picioare, nas, gura, ochi si urechi, a fost inspirata de o nuvela scrisa de Dalton Trumbo,iar clipul piesei One contine scene din adaptarea cinematografica a acestei nuvele. One a fost primul hit de mainstream al trupei si cu toate ca stim purismul acestui gen, este o preferata a fanilor si in continuare.
Au urmat Master Of Puppets, Fight Fire Wiht Fire si piesa care a schimbat d
