Târgul fetelor de la Gurghiu a rămas tradiţional doar cu numele şi cu bătrânii care îşi amintesc cu greu vremurile când îşi cumpărau ei nevestele.
Pe vremuri, târgul era organizat la marginea satului, dar pe măsură ce verile au devenit tot mai călduroase, iar satul, tot mai neîncăpător, tradiţia s-a mutat în pădurea Mocear, între stejarii seculari. Pregătirile pentru târg durau câteva săptămâni, deşi târgul propriu-zis dura doar o zi. În seara de sâmbătă, dinaintea târgului, feciorii se adunau pe un deal din apropierea satului, unde strigau fiecare fată din sat pentru a se pregăti de măritiş. "Strigarea din coastă" avea şi partea ei şugubeaţă: dacă una din fete era mai "fudulă", băieţii îi strigau la batjocură că mâine nu va ajunge la târg, ba pentru că şi-a pierdut pantofii, ba pentru că nu şi-a terminat de cusut cămaşa, ba pentru că nu s-a "ruminit". Dis de dimineaţă, mamele veneau la târg cu fetele, care mai de care mai împodobită. Feciorii le priveau sfioşi, alegând câte una, cu care încerca să intre în vorbă la horă. Dacă se plăceau, la terminarea dansului feciorul o lua pe fată de mijloc şi plecau pe la tarabele cu bunătăţi, de unde îi cumpăra "puiul târgului", turtă dulce în formă de inimioară, cu sau fără oglindă. Turta era dovada iubirii împărtăşite: dacă fata ciugulea din turtă, era ca şi măritată, dacă o arunca în traistă sau în poşetă, băiatul trebuia să ia toată procedura de la capăt. Uneori, dacă cei doi se plăceau dinaintea târgului, iar părinţii fetei nu erau de acord, feciorul o răpea şi abia apoi se făceau tocmelile pentru zestre.
Acum, târgul fetelor de la Gurghiu se organizează în luna iunie, dar datele sunt modificate în funcţie de evenimente, alegeri sau alte asemenea. Tradiţia se mai păstrează doar sub aspectul locului de organizare, iar ansamblurile folclorice din zonă sunt singurele care mai încearcă să aducă o urmă de
