Nu ma numar printre cei care în viata stiu sa se vaiete si sa dea vina pe altii în cazul unui esec. Si totodata îmi plac provocarile si asumarea raspunderii, chiar daca se spune ca la razboi si la cinema locurile cele mai bune sunt în ultimul rând.
De aceea sunt unul dintre cei care saluta predarea spitalelor de catre Ministerul Sanatatii admistratiilor locale si, în particular, predarea catre Consiliul Judetean Mures a celor trei unitati sanitare spitalicesti: Spitalul Clinic Judetean Mures, Spitalul Târnaveni si Preventoriul TBC Gornesti.
Am auzit la nivel national un adevarat cor de vaicareli si lamentari. Venit tocmai de la acei dictatori politici locali de doi bani carora pâna acum le placea a dracului de mult sa dea cu pumnul în masa la Bucuresti ca sa-si impuna camarila în posturi de directori la spitale. Pentru ca nu-i asa, e placut sa-ti pui argatii sefi peste spitale, sa le poti da dispozitii ulterior, sa le arati prietenilor, asa putini câti mai ai ce ,,jucarii ti-ai tras”, iar ulterior raspunderea pentru incapacitatea lor sa fie a Ministerului Sanatatii. La unitatile sanitare ajunse în administrare locala acest joc stupid s-a încheiat.
Pentru administratiile locale care îsi iau rolul în serios drama nu este asa de mare. Citind atent legislatia vedem ca sursele de finantare ramân aceleasi, iar capacitatea de decizie pe plan local este extraordinar de mare. Acum putem face cu adevarat reforma în spitale, avem cu adevarat autonomia pe care o cerem de 20 de ani. Depinde doar de noi, cei care decidem la nivel judetean. Succesul sau esecul ne apartine în întregime.
Sigur, drumul este extraordinar de greu. Satisfactia lucrului bine facut va fi pe masura. Gustul amar al esecului de asemenea.
Daca administrativ lucrurile vor fi mai simple, din punct de vedere a reformei actului medical lucrurile stau infinit mai greu. În a
