"Terapiile de şoc" sunt un supliciu pentru minte şi trup. Un reporter EVZ a experimentat o cură de slăbire recomandată pe internet doar pentru a vă dezvălui faţa nevăzută a unei experienţe traumatizante. Sursa: SHUTERSTOCK
Când cămaşa îţi plesneşte pe burtă, iar cureaua stă ascunsă sub un pliu de grăsime, ai intrat deja în categoria graşilor pe care ochii critici îl văd deja irecuperabil. Eşti scos din standarde, pe dosarul tău scrie "Clasat", ai trupul deformat de parcă ţi-ar fi crescut o cocoaşă în faţă şi nu în spate.
Eşti în faza când doar o "terapie de şoc" te mai poate salva. Aşa o numesc specialiştii pe miile de pagini cu recomandări pe internet: "Slăbeşte până la 4 kg în patru zile".
E o înfometare extremă şi precede, de obicei, curele de slăbit de cursă lungă. E un supliciu fizic, dar mai ales mental, dar despre aceste sacrificii nu veţi găsi referinţe la niciunul dintre specialiştii de pe internet. Ce implică o "terapie de şoc"? Care e preţul pe care omul modern îl plăteşte pentru a nu fi exclus definitiv din rândul semenilor şi aruncat într-un canal colector?
Un redactor EVZ a experimentat pe propria piele pentru a vă dezvălui partea nevăzută a curei de slăbire. Conform sfaturilor de pe internet, meniul minimalist trebuie completat în cele patru zile de şoc cu o oră şi jumătate de exerciţii fizice.
Luni, prima zi
Ora 8.00. De la prima oră a început un mic război interior. Nu e pofta de mâncare, ci gândul că aş putea claca. E singurul gând care mă domină. Puţin mai târziu mă cântăresc, am 86 de kilograme. Ajung la metrou. În staţia din Piaţa Unirii se simte un miros puternic de covrigi. Senzaţie de foame nu apare, corpul e încă amorţit.
Ora 13.00. Sunt la a patra cană cu apă. Stomacul începe să trimită semnale. E gol, îl simt. Am o uşoară senzaţie de disconfort. Mă automotivez, m
