Ca de obicei, puterea politică de sorginte FSN-istă dă vina pe presă pentru eşecul politico-administrativ al exerciţiului puterii. Nu pe unele excese individuale ale jurnaliştilor care, de altfel, pot fi sancţionate în justiţie, ci pe întreaga presă (sau pe "o anumită parte a presei", ca să preiau o formulă iliesciană uitată de unii politicieni din opoziţie). Puterea din perioada 2000- 2004 ajunsese, pe final de mandat, să "salte" oameni de pe stradă sau să ameninţe cu închiderea unele ziare mai guralive. Actuala putere a ajuns, după 6 ani de "succesuri", să considere mass media o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale; cu această ştampilă pusă mass media şi cu o spoială legală şi constituţională, în ritmul actual, vom ajunge şi la arestarea unor lideri de opinie care critică prea mult (şi, uneori, excesiv) puterea. Şi aceasta în condiţiile în care, de fiecare dată, fosta opoziţie se instalează la putere purtată de valul de antipatie faţă de putere creată de aceeaşi presă prea guralivă.
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a inclus, printre altele, presa şi campaniile de presă, în categoria vulnerabilităţilor şi ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale. Am putea spune că, odată ce câinele de pază al democraţiei este catalogat, în mod oficial, un potenţial inamic al statului, Statul român s-a înscris uşor, dar sigur, pe drumul "democraţiilor" de tipul Rusiei şi al Venezuelei. În mod practic automat, mişcarea de ieri ne obligă să regândim aşa-zisul temei constituţional al măsurilor de austeritate asupra cărora Guvernul şi-a asumat răspunderea săptămâna trecută, recte art. 53 din Constituţie, despre care, personal, am spus că este doar începutul unui şir de excese şi abdicări de la principiile democratice. E important de reamintit că acest text vorbeşte de restrângerea exerciţiului unor drepturi, inclusiv al dreptului la libera exprimare şi al
