Depoziţia literară a unui scriitor sud-african despre cum şi-au pierdut albii africani ţara din care au încercat să-i scoată întâi pe britanici, apoi pe negri. Campionatul Mondial din Africa de Sud aduce în prim-planul global o ţară cu mare potenţial, dar aminteşte şi de greşelile istorice care o împiedică să-l folosească

Sunt scriitor de limbă afrikaans. Scriu într-o limbă care este olandeză, dar nu este olandeză, europeană, dar nu este europeană, africană, fără să fie africană - chiar dacă este singura limbă numită după acest (sau oricare alt) continent.

Scriu într-o limbă care nu are nimic în comun cu lalelele, cu morile de vânt sau cu caraghioşii oameni de zăpadă, cu nasul lor din morcovi, o limbă care a fost croită ca să exprime Africa în toată duritatea, cruzimea şi frumuseţea ei. „Aardvark," „veld," şi „wildebeest" - acestea sunt cuvintele pe care limba afrikaans le-a dat lumii. Si, desigur, „trek": a migra, a porni la drum, a te lăsa stăpânit de febra orizontului.

Burii

Da, ca să folosesc limbajul Star Trek Enterprise, să te avânţi cu curaj, acolo unde n-a mai mers niciun om înaintea ta. Scriu în afrikaans, limba aventurierilor şi a emigranţilor, a acelor „trekkeri", care au preferat să plece mai departe decât să se supună dominaţiei britanice, care au pornit iar la drum când britanicii au ocupat provincia Natal, care s-au ţinut câineşte de trekkingul lor atunci când Orange Free State şi Transvaalul şi toate celelalte vise au căzut pradă maşinii infernale a Imperiului.

Şi, în fine, când cenuşa războiului se împrăştia, când se părea că lucrurile se vor îndrepta în sfârşit, tocmai atunci când părea că nu va mai fi nevoie de trekking, acei imigranţi, oamenii care dăduseră lumii cuvintele „bur"şi „spoor" şi „comando" şi „puff adder", au pornit în ultima şi cea mai încăpăţânată călătorie a lor. Inventând cuvântul „apartheid", au