Am primit o mostră dintr-un Ilf şi Petrov care stă să apară la noi. “America fără etaje” (traducere: Ana-Maria Brezuleanu). Este absolut savuroasă. Eu zic să faceţi o pauză de FMI, criză şi să gustaţi fragmentul cu pricina. Religia şi Crăciunul la americani…

Rugaţi-vă, cîntăriţi-vă şi plătiţi!

Pregătirile de Crăciun luau proporţii din ce mai mari. Milioane de curci şi curcani erau tăiaţi, jumuliţi şi expuşi în magazine, încîntînd privirile hollywoodienilor cu grăsimea gălbuie de sub piele şi cu ştampilele vineţii ale inspecţiei sanitare aplicate pe piept.

Am mai spus că în America Crăciunul n-are nici o legătură cu religia. Nu este o sărbătoare a Naşterii Domnului, ci una întru slava curcanului tradiţional de Crăciun. În ziua aceasta, Dumnezeu, surîzînd sfios, trece în plan secund.

De cultul curcanului mai este legat încă un ritual ciudat: schimbul de cadouri. De ani şi ani, reclama comercială iscusită a făcut ca darurile să se transforme pentru populaţie într-un soi de taxă din care comerţul scoate profituri incredibile. Toată marfa proastă, adunată peste an în depozite, se vinde în cîteva zile la preţuri ridicate. Magazinele sînt arhipline. Cumpărătorii buimăciţi înşfacă tot ce le cade în mînă. Americanul face daruri nu numai soţiei, copiilor şi prietenilor, ci şi şefilor. Actorul de cinema face daruri regizorului, operatorului, inginerului de sunet, machiorului. Secretara îi face cadouri şefului, scriitorul – editorului, ziaristul – redactorului. Cele mai multe cadouri au un caracter vădit de mită.

Cadourile curg şi în linie descendentă, de la superiori la inferiori. Dar acestea sînt un pîrîu firav în comparaţie cu fîntînile arteziene de iubire şi respect ce izbucnesc de jos în sus.

Actorul îi dăruieşte machiorului două sticle de şampanie de calitate, în speranţa că o să fie machiat deosebit de bine tot anul, regizorului – pentr