Europa suferă de o maladie stranie, austeritatea. Dominată de "pieţe", blocată de stereotipuri , vânată de agenţiile de cotaţii financiare, minată de insuficienţa instituţiilor sale şi de lipsa de solidaritate, Europa caută o cale de a depăşi criza. Dar s-ar părea că a greşit ieşirea!

Într-o Eu-ropă suferindă, nici României nu îi poate fi bine. Graba cu care a trecut România la politici de austeritate, şi mai ales maniera aleasă pentru a le promova, nu a făcut decât să înrăutăţească o situaţie şi aşa dificilă. Viziunea contabilă a guvernului şi a Băncii Naţionale, dar şi ambiţia preşedintelui de a poza în reformator, au fragilizat societatea româ-nească.

Iar Europa rămâne mai degrabă surdă la toate acestea, pentru că şi acolo lucrurile nu sunt clare.

Pentru Germania, ţara ce pare cea mai convinsă că austeritatea este soluţia şi nu problema, inflaţia de după primul război mondial pare să fi lăsat asemenea sechele încât nici după aproape un secol nu poate să depăşească şocul hiperinflaţiei.

Deşi nu e vorba de o viziune economică fundamentată, ci de un mit, frica de inflaţie şi supralicitarea rolului său în Europa a pus Germania în derută. Iar populismul antieuropean promovat de o presă bulevardieră a cărei influenţă este imensă nu face decât să accentueze angoasa politicienilor germani.

Degeaba a insistat preşedintele american Barack Obama înaintea întâlnirii G8 de la Huntsville, din Canada - care a precedat întâlnirea G20 de la Toronto - ca statele europene să aplice reforme şi politici care să susţină rate mai mari de creştere economică.

Într-o scrisoare trimisă acum aproape două săptămâni colegilor săi europeni din G8, Barack Obama le cerea acestora să nu taie prea repede şi prea mult din cheltuielile bugetare deoarece acest lucru ar putea afecta rata relansării economice.

Şi asta pentru că americanii avertizează că evo