Mai este ceva de comentat în urma acestui unic final de săptămână? Să reamintim faptele. Vineri, 25 iunie 2010, Curtea Constituţională anunţă rezultatul votului asupra pachetului de legi trimis de guvern, netrecut prin parlament decât pentru asumarea răspunderii: salariile pot fi reduse, pensiile nu. Motivarea neoficială – prezentată împleticit de unul dintre judecătorii Curţii – este că salariile bugetarilor sunt atributul puterii executive, dar pensiile sunt rezultatul contribuţiei trecute, acumulate şi păstrate de stat pentru a fi redistribuite celor care îndeplinesc condiţiile. Vom vedea care este textul motivării oficiale, însă nu poate fi departe de cele scrise mai sus. Imediat au apărut două reacţii: satisfacţie în tabăra celor care se opun guvernului, mutre lungi şi supărate în tabăra guvernamentală. Guvernul se întruneşte de urgenţă şi produce un text penibil în care se spune că TVA se va majora de la 1 iulie 2010. Textul este penibil pentru că modificarea Codului Fiscal nu se poate face printr-o ordonanţă de urgenţă, ci printr-o lege, cu cel puţin şase luni înainte de intrarea efectivă în vigoare a modificării respective. Nu prea s-a respectat această prevedere în trecut, dar acesta nu este un motiv să nu se respecte de acum încolo. Dacă îţi păstrezi mintea limpede, acest sfârşit de săptămână este un motiv de bucurie.

În primul rând, separarea puterilor în stat începe să funcţioneze. Guvernul nu face nimic vreo doi ani, când este presat de foruri internaţionale adoptă nişte măsuri controversate, nu vrea să le treacă prin dezbatere parlamentară (deci nu obţine sprijinul puterii legislative), puterea legislativă se adresează puterii judecătoreşti, care decide că puterea executivă are limite în acţiunile ei. Aceasta este semnificaţia profundă a evenimentelor din ultimele zile, oricâte bâlbâieli, aburi, fumuri şi minciuni s-ar propaga prin mass-media.