Fără îndoială, bursa noastră se află sub influenţa Americii. Nu a celei de Sud, ci a mijlocului celei de nord, adică a SUA. Două elemente sunt definitorii: dolarul şi indicii lor bursieri.
Dolarii au plecat, căci criza economică mondială pe care SUA a conştientizat-o prima a chemat banii acasă, asta însemnând vânzarea masivă şi rapidă a deţinerilor în piaţa de capital (căci investiţiile în economia reală stau bine mersi), producând cea mai masivă şi rapidă cădere la bursă. În lipsa dolarilor, şi investitorii în euro s-au cam retras (oricum erau mai puţini) şi piaţa de capital a rămas numai pe seama investitorilor români sărăciţi, care se joacă de-a bursa numai în investiţii speculative, cele mai multe intra-day. Unii pierd, alţii câştigă mărunţiş. Mai există şi investitori fericiţi. Cei care deţineau controlul, majoritari sau nu, au putut datorită scăderii cu 80 - 95% a preţurilor să îşi majoreze pe nimic participarea spre 100%, unii făcând chiar şi oferte de închidere sau de preluare obligatorie. Dar asta este o altă poveste.
SUA a devenit însă din ce în ce mai influentă la BVB. Nu prin dolari, ci prin indicii săi bursieri, Dow Jones, Nasdaq şi S&P 500. Concret, aceştia au devenit o oglindă pentru BET, BET-C şi BET - FI. O oglindă infidelă însă, care te face ori mai gras, ori mai slab. Dacă America creşte, musai să crească şi BVB. Dacă scade, aşijderea. Numai că la noi totul are alte dimensiuni. O scădere de 1% la DJIA, este socotită mare în America. De aceea noi vrem să fim în ton şi scădem cu 4 - 5 %, căci nu ne mulţumim cu puţin. Chiar şi o scădere de 0,25% este de rău şi, mai ponderaţi, determinăm o scădere de 1-3 %, ca să fim în ton. O creştere de 0,5 - 1% în SUA este ceva dubios şi noi suntem circumspecţi acceptând cel mult o stagnare pe medie, dacă nu o scădere de 0,5 - 1 %, care nu este chiar scădere. Numai o creştere de 3,5% la Dow Jones a făc
