Disensiunile tot mai frecvente cu Moscova, inclusiv disputa legată de tranzitul şi preţul gazelor ruseşti, conjugate cu agravarea situaţiei economice, obligă regimul Lukaşenko la o nouă deschidere faţă de investiţiile din Vest. În joc este chiar supravieţuirea regimului, legitimat de stabilitatea economică, bazată pe petrol şi gaz rusesc ieftin.

După ce a furnizat ani de zile Belarusului gaz la preţuri preferenţiale, Moscova a crescut preţul anul trecut de la 150 de dolari pe mia de merti cubi, la 169,20 de dolari în prima jumătate a lui 2010 şi la 184 de dolari în cea de-a doua. Minskul a continuat să plătească vechiul preţ de 150 de dolari pe an până ce Rusia a redus cantitatea de caz cu 15% pentru a-i obliga pe bieloruşi să-şi achite datoria. De partea cealaltă, Belarusul a ameninţat cu suspendarea furnizării de gaz către Europa până la plata unei taxe de tranzit de 260 de milioane de dolari cu care ruşii au rămas datori.

Politica multivectorială a preşedintelui Lukaşenko, care a pendulat ani de zile între Est şi Vest, pare să fi ajuns într-un punct de cotitură, la fel ca şi “miracolul economic” din fostul stat sovietic. Liderul bielorus se teme că o înrăutăţire a climatului economic va încuraja mişcări de prostest şi de opoziţie populară. Miza finală este chiar păstrarea puterii sale.

Datoria externă a Belarusului a crescut atât de rapid în ultimile luni încât Lukaşenko a fost nevoit să semneze un decret prin care creşte limita de îndatorare a statului de la 9,5 la 12 miliarde de dolari. În plus, ţara se confruntă cu o scădere puternică a cererii pentru produsele sale industriale, care se vând tot mai greu. Pierderea uriaşei pieţe de desfacere ruseşti a afectat şi ea exporturile.

Minskul a fost obligat să reducă pensiile în ultimile şase luni şi a îngheţat salariile, iar inflaţia a depăşit nivelul de 10-12% pe care guvernul