Va aduceti aminte povestea grasului carat in spate de slabut. Ei bine grasutul se pare ca nu prea vrea sa slabeasca, iar slabul nu are incotro si ia in spinare si kilogramele in plus ale supraponderalului.
Nici grasutul nostru nu se simte prea bine, caci greutatea tot mai mare ii apasa si lui gatul. Totusi, acest monstrulet, care a luat nastere din nepriceperea si lacomia unui creator lipsit de inspiratie si viziune, un mitoman cu apucaturi de claptoman, are ingrata sarcina sa se salveze singur de colaps.
Cum micul nostru Frankenstein abia se tine pe picioare, iar la cea mai mica adiere a vintului pare sa se prabuseasca, ar fi fericit daca si-ar da duhul cat mai repede, fara a mai fi nevoit sa se chinuiasca cu ultimele puteri.
Indreptand privirea spre creatorul sau, slabului i se spuna ca sacrificarea sa este singura cale, si daca nu au putut sa il omoare pe gras, macar el sa isi dea duhul. Dupa aceea Dumnezeu cu mila...
Dincolo de fabula lui Traian Basescu, updata si nuantata potrivit noilor realitati economice si politice, ramane o singura problema: siguranta dezarmanta cu care cratorii acestei stari de haos la limita colapsului isi intituleaza, inca, masurile drept cele mai bune solutii pe care le puteau lua pentru Romania.
Oricat de rau ar fi, ei defileaza in pas sigur spunandu-ne ca ne conduc spre izbavire. Oricate s-ar taia, de oriunde s-ar lua, oricate taxe ar creste si impozite noi ar aparea, ei ne povestesc ca totusi se poate si mai rau, daca, bineinteles, nu ar fi ei sa aiba grija de noi.
In fata unei asemenea oferte, iti spui ca ti-a pus Dumnezeu mana in cap, taci din gura, te prefaci ca uiti de minciunile turnate un an de zile si te rogi sa nu isi dea demisia.
Boc cel Neconstitutional ii trimite pe cei care indraznesc sa il critice sa mai citeasca Legea, Videanu oricand in
