Batavii n-au forţat nici cu Slovacia, însă au obţinut a patra victorie consecutivă la acest Mondial. Robben şi compania au jucat la fel de economicos ca în grupe, asigurându-şi fără prea mari probleme calificarea în sferturile de finală, acolo unde nu au mai fost din 1998.
Parcă tot portocaliul din Africa de Sud, naţiunea curcubeului, s-a strâns la Durban, pe stadionul cu un arc gigantic, scut de protecţie împotriva soarelui ce dogoreşte din Oceanul Indian.
Fanii olandezi, siguri de calificare după primele două meciuri din grupă, şi-au cumpărat din timp tricouri şi bilete pentru meciul din optimi. Adversarii lor, slovacii, s-au înghesuit însă în burţile uriaşelor avioane care au decolat din Johannesburg în noaptea de după meciul cu Italia.
Niciunul dintre ei nu-şi imaginase că echipa lor va învinge campioana mondială şi va merge în optimi. Duel inegal în tribune, parcă şi mai disproporţionat pe gazon. Van Marwijk nu schimbă prea multe, pentru că nu are de ce. Doar refăcutul Robben, menajat boiereşte în prima fază, în locul lui Van der Vaart. Dar câţi antrenori de la Mondiale nu şi-ar dori să poată face o astfel de înlocuire? Weiss, cel puţin, se uită cu invidie.
Şi meciul începe, cu Olanda la promenadă, aşa cum a fost de la începutul Mondialului. Odihnitul Robben are chef de fugă, vrea să se dezmorţească după atâta stat pe bancă. Şi îl aleargă zdravăn pe Zabavnik, fundaşul stânga slovac, care cedează în minutul 17.
Pasă Sneijder, ca la Inter, accelerare Robben, ca la Bayern, pătrundere în centru şi şut la colţul scurt, iar Mucha culege mingea din plasă. 1-0, Olanda nu e Italia. Slovacii par storşi după thrillerul cu echipa lui Lippi şi oarecum mulţumiţi cu performanţa lor, la debutul la un Mondial.
Slovacii, două ocazii monumentale
După pauză, acelaşi ritm. Olanda nu vrea, sau nu poate să apese pe acceleraţie. Păcat că
