Seceta de pe piata locurilor de munca genereaza un fenomen neobisnuit, subtil, greu de observat printr-o privire superficiala. O serie de angajatori au gasit metode, unele legale, altele chiar pe buza legii, dar imorale cu toate, prin care profita de pe urma puhoiului de candidati la un job. Reteta nu difera prea mult de la un angajator la altul.
Deosebirea este detectabila doar la capitolul privitor la scopul pentru care sunt utilizate aplicatiile somerilor disperati. Desfacerea in bucati a fenomenului scoate la suprafata ingeniozitatea romanului care, de altfel, este blazonul mandriei nationale. Cu ce incepe afacerea? Intentia este mascata abil sub un anunt de angajare publicat pe unul dintre site-urile specializate in locuri de munca. Vitregia vietii de roman le-a adus tuturor un trafic imbucurator. Asadar, angajatorul publica anuntul.
Spre exemplu, cauta editori pentru un site. Aplicatiile se inmultesc intr-o ora cu o viteza ametitoare, uluitoare. De multe ori, numarul aplicantilor depaseste bine 2.000-3.000. Important de spus ca in formatele europene de CV, practicate de majoritatea site-urilor, campuri obligatorii, printre altele, sunt si o adresa de e-mail, un numar de telefon. Date de contact care ar trebui utilizate de angajator in eventualitatea programarii unui interviu de recrutare. Dar nu se intampla asa. Asa-zisul angajator uzeaza de o mica smecherie si din teancul gros de CV-uri extrage numele, prenumele, adresa de e-mail si isi improvizeaza cu usurinta o baza de date. Astfel incat, in momentul lansarii siteului va expedia newslettere catre o lista lunga de adrese de e-mail. Si macar din curiozitate omul va da un click pe site sa vada cu ce se mananca, daca are informatii utile, daca merita vizitat si altadata, daca aduce ceva nou.
O alta gaselnita este cea a strangerii unui buget frumusel, corespunzator pentru demar
