Este primul edil al oraşului, ales dintre 31 de clujeni din primul comitet care a preluat conducerea cetăţii în decembrie 1989. Absolvent de drept, clujeanul este şi un iubitor al culturii populare româneşti.

Data de 21 decembrie 1989 l-a prins pe Nicolae Vălean în fosta Piaţă Libertăţii, actuala Piaţa Unirii, în faţa librăriei Universităţii. Adică locul în care s-a petrecut unul dintre cele mai dramatice episoade ale revoluţiei din Cluj. „Aflasem de la Europa liberă ce se întâmplase la Timişoara pe 16 şi 17 decembrie. A fost o întâmplare că am fost acolo, nu era nimic pregătit, dar am rămas mirat că militarii au debarcat în centrul Clujului“, îşi aduce aminte Nicu Vălean. Clujeanul remeorează ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri momentul în care militarii au tras fără somaţie în oamenii aflaţi în piaţă.

Primii morţi şi răniţi au rămas pe caldarâm. Apoi au venit pompierii cu tunurile de apă. „Era decembrie, ne-au udat din cap până în picioare“, spune clujeanul. Apoi a început lupta de gherilă. Manifestanţii au început să arunce cu sticle goale, de la la restaurantul Crişul, în militari şi pompieri. A doua zi, la prima oră, oamenii au revenit în Piaţa Libertăţii, unde peste noapte, pompierii spălaseră cu tunurile de apă sângele de pe caldarâm. „Lumea a venit să vadă ce mai era acolo. M-am urcat pe o masă de loz în plic şi am făcut un apel către populaţie să se adune, să facem un marş organizat şi să cerem explicaţie autorităţilor de ce au deschis focul asupra unor oameni care nu au făcut nimic“, povesteşte revoluţionarul. Mulţimea de oameni a ajuns în piaţa Mihai Viteazul, unde Nicu Vălean se urcase pe soclul statuii, pentru a putea fi văzut şi auzit mai bine de mulţime. Acolo a văzut-o pentru prima dată pe Doina Cornea, despre care auzise la Europa liberă. „Când oamenii au auzit că disidenta vine în piaţă, o mare de căciuli s-a ridicat în aer“, îşi aduce aminte