Privind acest nefericit om ajuns in functia de prim-ministru nu poti sa nu te intrebi care sunt limitele umane ale slugarniciei. Domnul ce raspunde disciplinat "da" la toate elucubratiile prezidentiale ar trebui sa aiba macar un ultim resort interior care sa se actioneze in fata tartorului de la Cotroceni, o minima barbatie politica.
Nimic nu se intampla insa sub fruntea bombata si mai tot timpul transpirata a premierului. Aerul de copil imbatranit, care vorbeste repezit pentru a spune tot dintr-o suflare, arata temperamentul acestui ambitios fara ambitii. Nicio idee nu-l deranjeaza suficient de mult inainte de a fi inecata intr-un ocean de vorbe goale.
Replica palida a lui Basescu pe care incerca de multa vreme sa-l copieze, acest copil de mingi repeta cateva cuvinte plasate in enunturi mai mult sau mai putin complicate.
Ei bine, invariabil veti auzi in discursul mitraliat al lui Emil Boc urmatoarele cuvinte cheie: a taia, nesimtit (plasat de regula in imediata apropiere a cuvintelor pensii si salarii), a plati (folosit abuziv la forma afirmativa pe tot parcursul anului 2009 si apoi schimbat brusc la forma negativa si folosit de data asta in concordanta cu sarcinile trasate de intaiul statator al statului) si responsabilitate.
Ultimul cuvant pare a fi invocat cu atat mai des cu cat toate actiunile pe care si le asuma cu responsabilitate sunt de-a dreptul iresponsabile. Pe de alta parte, domnul Boc are o mare problema auditiva. El nu asculta in sensul ca nu poate purta un dialog. Doar turuie ca la serbare o poezioara in care se amesteca interesul tarii, raspunderea politica, nesimtirea (intotdeauna a taberei adverse), mostenirea grea a anilor de crestere economica si prosperitate.
Desfigurat la propriu de un orgoliu prostesc, acest om se arunca singur in lada de gunoi a istoriei. Disciplinat, modest si cu ac