Inflatia, in care ne arunca noul TVA, va da inca si mai multa apa la moara lui Ponta si lui Antonescu, ca sa arate amandoi cu degetul spre primul ministru, insinuand ca, sa fi fost premier oricare din dansii, nu tot la inflatie ajungeam, nu tot salarii reduceam si nu tot de FMI ne milogeam.
Ba chiar am fi dus-o infloritor daca, in loc sa-i puna ei, din Opozitie, stampila de incompetent lui Boc, le-o punea el lor.
Deruland, insa, filmul inapoi cu incetinitorul, descoperim ca actuala Opozitie nu e deloc straina de harababura in care chiar ea ne-a impins si din care nu se stie cine, cand si daca ne va scoate cineva.
Ca intr-un teatru al absurdului, PSD la brat cu PNL, dupa ce, candva, distribuisera intr-o veselie sporuri, indemnizatii, cresteri de pensii si salarii de acolo, de unde nici Dumnezeu nu cere, ii pun acum pe tava nota de plata Guvernului Boc, pe care-l acuza nu de criza si saracie, ci de incompetenta si ipocrizie.
Are si Boc pacatele lui, dar nici nu mi se pare normal sa confundam criza cu incompetenta sau ghinionul cu nepriceperea cand nu-i poti pune in spate Guvernului alta vina mai grea, decat aceea ca a picat ca musca-n lapte.
Ce ne spun amintirile
Istoria incepe in momentul cand artizanul afacerii, respectiv Mircea Geoana, a simtit ca i s-au aprins calcaiele sa ajunga premier, cu ajutorul Guvernului minoritar PNL, sustinut majoritar de PSD, alaturi de aportul neinsemnatului PC si al insemnatelor sale Antene.
Alegatorul roman fiind foarte sensibil la sporuri, indemnizatii, pensii si salarii, cineva trebuia sa scoata aceste castane din foc si sa i le puna alegatorului in buzunar.
Tariceanu a intins mana spre foc, Vosganian a apucat cu degetele, iar Geoana a organizat un congres din granda. Mesajul congresului catre alegatori era sa le fie clar cine a propus scoaterea
