Petre Roman a declarat că, în doi ani, economia socialistă va fi economie de piaţă
Pe hârtie, proiectul suna bine, au recunoscut pe moment până şi politicienii din opoziţie.
"Tezele" guvernului erau politica tranziţiei, instaurarea reformelor şi continuarea procesului de democratizare. În viziunea lui Petre Roman, etapa de tranziţie de la economia supercentralizată la economia de piaţă urma să dureze doi ani. Se pornea însă de la premisa unei "crize economice profunde". Începea aşadar în România post-decembristă cariera sintagmei "greaua moştenire" pe care o prelua un guvern la început de mandat. Urmau şi sacrificii, anunţa prim-ministrul, care promitea în acelaşi timp "protecţia păturilor celor mai expuse".
Din noul program de guvernare, economia îşi tăiase partea leului. "Lichidarea vechiului sistem economic" era sarcina de bază a noilor guvernanţi. Cuvintele-cheie: spirit întreprinzător, liberă iniţiativă, privatizare, concurenţă. "Revoluţia managerială" trebuia făcută prin promovarea "noilor generaţii de cadre cu autentică competenţă profesională".
Sectorul public se restrângea treptat. "Obiectivul acestuia va fi limitat la domeniile de interes general cum sunt: bogăţiile subsolului, sistemul energetic, o parte a pământului şi a exploatărilor agricole, apele, pădurile, sistemul de bază al transporturilor, producţia şi infrastructura destinate apărării naţionale." În anumite domenii, precum comerţ, servicii, industrie, privatizarea se putea face imediat prin credite pentru cumpărarea unităţilor, concesiuni sau închirieri. "Guvernul propune ca salariaţii unei întreprinderi să aibă dreptul de a opta cu prioritate asupra achiziţionării acţiunilor întreprinderii respective, aşa-numitul drept de prim-refuz", mai declara Petre Roman.
Primarii urmau să se ocupe de aspecte edilitare. Bugetul trebuia restru
