Cine ar avea interesul să-l martirizeze şi, astfel, să-i umfle popularitatea cu pompa gazetarului acuzat de găinărie?
„Să gustăm puţină mizerie!" Aşa-mi vine să spun ori de câte ori pun mâna pe telecomandă şi dau pe OTV. O fac în pauza publicitară a vreunui film, între cele două reprize ale unui meci de fotbal sau, pur şi simplu, atunci când emisiunile de informaţii şi divertisment mă aduc în pragul plictisului. Există o fascinaţie inexplicabilă, trebuie să recunosc, pe care o exercită şi asupra mea personajul numit Dan Diaconescu. Mai ales de când a devenit, peste noapte, martirul poporului telespectator.
Mă uit la el şi nu-mi vine să cred pe cine au ajuns oamenii să compătimească, să venereze sau, mai grav, în cine au ajuns să-şi pună speranţele. Căci veneratul şi compătimitul Dan Diaconescu a sărit, cu viteza ştirilor de la ora cinci, din arestul Poliţiei direct în bătălia politică. La propriu. La început am crezut că glumeşte când l-am auzit anunţând, cu cătuşele ridicate deasupra capului, că va înfiinţa un partid şi că va candida la Preşedinţie. Duminică seara, gluma s-a transformat însă într-un şou electoral în toată puterea cuvântului.
Curtea sediului OTV, un imobil negru-portocaliu cu aspect de supermarket de cartier, se umpluse de simpatizanţi ai proaspăt eliberatului patron. Care şi-a făcut apariţia în aplauzele, chiotele şi, pe alocuri, bocetele câtorva sute de gospodine cu paporniţe, pensionari cu nepoţi, reprezentanţi ai minorităţilor etnice, mari iubitori de folclor şi manele. În general, publicul reprezentativ al transmisiilor „senzaţionale" şi „paranormale" de la miezul nopţii.
Nu vă pot povesti întreaga desfăşurare a mitingului-concert, fiindcă n-am avut răbdare să-l urmăresc până la capăt. Între două acorduri de chef şi voie bună, am remarcat însă declaraţia viitorului lider politic, deocamdată inculpat pentru şantaj. „Ş
