Condiţia cu Rammstein este să nu îi iei în serios, pentru că nici ei nu o fac. Nici atunci când bat pasul de defilare (dar nu cu piciorul perfect întins, pentru că asta ar fi ilegal în Germania), nici când îşi dau foc unul altuia pe scenă. Altfel, show-ul a fost, la nivel de scenografie şi efecte, cel mai spectaculos din câte a văzut România. Efectele pirotehnice au dat emoţii pompierilor, iar flăcările i-au făcut pe cei din primele rânduri ale publicului să transpire instantaneu. La nivel muzical, maşina de cântat germană a funcţionat la fel de bine ca cea de dat goluri.

Iar după un meci ca cel cu Anglia, cum putea începe concertul Rammstein decât cu un steag imens al Germaniei, cât toată scena? Brusc, chiar şi cei care ţinuseră cu Anglia şi se enervaseră din cauza golului neacordat pentru Anglia au devenit mai îngăduitori cu teutonii şi au început să strige: Ramm-stein!

“Du riechts so gut!” a zbierat tot publicul, alături de nemţii de pe scenă, deşi, după atâta sărit şi dat din cap, nimeni nu prea mirosea aşa frumos. “Die Sonne”, “Du Hast”, “Bang Bang” şi “Benzin” (cu pompe de benzină care aruncă flăcări) au incendiat publicul. Iar la bis, la “Ich Will”, nimeni nu a scăpat fără o răguşală, deci puteţi să îi detectaţi uşor azi pe cei care au fost la concert.

Scena, un fel de laborator clandestin post-atomic, perfect pentru ca solistul să “îi dea foc” celui de la clape. Clăparul, cel care la fiecare concert Rammstein este tăiat cu drujba, incendiat şi aruncat de pe scenă, de data asta a făcut şi un tur cu barca pe valurile publicului. Probabil că nu ştia că românii au o problemă cu marinarii în momentul de faţă, dar a scăpat nu doar teafăr, ci şi cu un steag al României cu Rammstein scris în loc de stemă. Iar restul concertului l-a petrecut mergând pe o bandă de alergat, deşi cred că are 45 de kile cu tot cu bocanci. Tot la capitolul făcut pe pla