Cum Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, recunoaşte dreptul presei din România, ca şi al celei din America, de a fi subiectivă, fie îngăduită următoarea opinie, poate lipsită de obiectivitate: s-ar putea ca guvernul - în frunte cu micul om care, doar Traian Băsescu ştie cum, a ajuns mare om de stat - să fie bun, dar ţara să nu corespundă aşteptărilor sale. Sursa: EVZ

E o concluzie la care poţi ajunge fără să te uiţi la Realitatea şi Antena 3 sau fără să pleci urechea la vuvuzelele în care suflă Victor Ponta, Crin Antonescu şi alţi remarcabili politicieni care au compromis, pe rând, protestul, moţiunea de cenzură, dacă nu chiar ideea de opoziţie.

E de ajuns să-l asculţi pe primul-ministru Boc cum le spune prefecţilor că "şmecherii care încearcă să primească pe uşa din dos bani de la stat fără a munci trebuie să dispară din ecuaţia economiei" pentru a înţelege misiunea sacră a, vorbă să rămână, celui mai lucid şi responsabil guvern de la proclamarea republicii încoace: lupta cu şmecheria românească. Guvernul Boc are proiecte atât de vaste, încât până şi generaţia "decreţeilor" începe să se îndoiască de faptul că va apuca să le culeagă roadele!

"Avem neşansa de a corecta greşelile din ultimii 20 de ani", zice premierul, provocând frisoane întrucât va fi nevoie, probabil, de tot atât timp pentru a fi îndepărtată greaua moştenire. Apoi, le cere prefecţilor să explice populaţiei consecinţele pozitive ale majorării taxei pe valoare adăugată la 24% (ca bucureştean, nu pot decât să mă tem că voi primi de la prefectul "meu", în loc de justificări, o soluţie radicală, ca în cazul maidanezilor).

Admiteţi, e nevoie de un interval foarte mare ca partea activă a populaţiei, cea care se credea scutită momentan de măsurile de austeritate, să înţeleagă cât e de bine că vor creşte toate preţurile, am putea da vreo şase lei pe un