Fiul securistului faimos pentru cruzimea sa explică, în premieră, de ce acesta nu a fost judecat până azi. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Gheorghe Enoiu a fost un anchetator prea violent chiar şi pentru gustul mai-marilor săi. Ca dovadă, în 1967, când ocupa funcţia de şef al Direcţiei de Cercetări Penale a Securităţii, a fost exclus din PCR şi trecut în rezervă pentru o scurtă perioadă. O arată dosarul său de cadre, care a devenit recent accesibil cercetătorilor, la CNSAS.

A aplicat torturi în baza unor vinovăţii inventate, cel puţin în cazul anchetei din 1956-1957 ce viza tentativa de a protesta împotriva regimului după izbucnirea Revoluţiei din Ungaria. Probele i-au lăsat indiferenţi până acum pe procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Plângerea depusă împotriva sa în urmă cu trei ani de actualul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a rămas fără răspuns. Bogdan Enoiu, fiul fostului ofiţer securist, e convins că acesta nici nu va mai veni. Că judecarea e tardivă.

"Din genocidul lui tata toţi au ieşit vii"

În aparenţă, priveşte cu sânge rece trecutul tatălui său. Transmiţând refuzul bătrânului colonel de a acorda un interviu, Bogdan Enoiu, jurist de profesie, a acceptat pentru prima oară să vorbească public şi a făcut el însuşi o evaluare a posibilelor consecinţe din perspectivă juridică.

"Termenul de prescripţie pentru cazul în care ar fi primit pedeapsa maximă este de 25 de ani. Din 1957 până-n 2007, când s-a făcut plângerea, a trecut de două ori", spune, dintr-o suflare, Bogdan Enoiu, considerând ridicolă plângerea către Parchet în care se vorbeşte despre "genocid".

De fapt, sesizarea IICCMER vorbeşte despre "crime contra umanităţii" şi se bazează pe două rezoluţii ale Adunării Generale a ONU prin care se cond