Acumularea de credite încadrate ca "pierdere" din cauză că firmele debitoare nu mai au şanse de redresare îi face pe unii bancheri să se plângă că reglementările BNR în privinţa "ştergerii din bilanţ" a creanţelor respective împovărează băncile cu costuri inutile, care le înrăutăţesc "artificial" imaginea financiară.
Soluţia invocată din nou este trecerea sistemului bancar la standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) - deja folosite în paralel de marea majoritate a băncilor, dar care nu va avea însă loc mai devreme de 2012, conform deciziei luate de BNR şi Ministerul Finanţelor şi asumată prin acordul cu FMI.
"IFRS permite scoaterea în afara bilanţului a unor credite în condiţiile stabilite de bancă pe baza raţiunilor economice: costuri, probabilitate de recuperare etc. Acum trebuie să le păstrezi în bilanţ, provizionate, până la epuizarea căilor legale de recuperare, chiar dacă ştii că probabilitatea de recuperare este zero. Trecerea la IFRS ar ajuta la «curăţarea» bilanţurilor de credite neperformante şi costuri inutile", a declarat Vladimir Kalinov, vicepreşedinte executiv al Raiffeisen Bank responsabil cu divizia Risc.
În acelaşi timp, el contestă tratamentul actual al dobânzilor penalizatoare la creditele restante. "Practic acum, prin acumularea de dobânzi care au şanse foarte mici să fie plătite, are loc o creştere artificială a activelor şi a veniturilor, compensată de provizionarea cu 100% a acestor dobânzi. Inclusiv din perspectiva investitorului sau a analistului extern, portofoliile băncilor româneşti vor părea că se înrăutăţesc, deşi în fond este vorba de un «lest» pe care standardele RAS (contabilitatea românească) ne fac să îl tragem după noi", spune oficialul Raiffeisen.
În prezent, conform Regulamentului 3/2009 emis de Banca Naţională, băncile sunt obligate să ţină creditele în bilanţ, provizionate, până
