Acum cateva zile, cineva cu ceva experienta de viata si de business in tara asta, imi spunea: “Daca as mai avea anii tai, ai vostri, primul lucru pe care l-as face ar fi sa plec din tara asta.” Cuvintele persoanei respective imi tot trec acum prin cap izbitor de des. De ce? Pai ecuatia e simpla: am 25 de ani, inca o viata in fata, sunt multe lucruri care-mi plac, dar aici nu le mai pot face pentru ca asa vrea tara si sistemul din Romania, leul scade, traiul se inrautateste de la o saptamana la alta, un job nu mai gasesti nici sa-l pici cu ceara, plus tot ce mai e pe lista masurilor de austeritate, aplicabile de la caz la caz. Deci, de ce sa nu te cari? “Macar incerci”, spunea aceeasi persoana de mai sus. Ma gandeam apoi, unde ar trebui sa pleci in conditiile date? Unde ar fi bine sa pleci sa te poti dezvolta frumos, sa ai parte de respect si civilizatie, de un dram de siguranta si de niste oportunitati. Ei – daca ai avea aceste lucruri, atunci cred ca ai dormi mai bine noaptea decat o faci in patul de acasa din Romanica, unde gandurile n-au ora de somn sau de stand-by, unde atunci cand deschizi televizorul stirile tot mai proaste, si la propriu si la figurat, iti umplu casa de “Doamne, ce ne facem?” Ca numai asta tot aud, indiferent unde ma duc. Nu fac exceptie nici oamenii cu afaceri, care pana nu chiar de mult, pareau stabile, pe picioare, cum se zice pe la noi. Investitorii vor fugi mancand pamantul, caci na, nu mai e rentabil. Angajatii devin pe zi ce trece , “jumatatile” de angajati ori nu si-au luat banii, ori nu stiu cum sa mai dramuiasca acea bruma de bani de pe ultimul fluturas de plata. Asta e tara in care traim. Si cand ma uit ca oamenii nu ies in strada sa-si apere si sa-si ceara drepturile, dar au energie si dorinta sa iasa in strada si sa ceara libertatea otv-istului Dan Diaconescu. Si la naiba zic, tara asta chiar isi merita soarta.