Christian Mititelu şi Iulian Comănescu au fost recent (pe cînd Diaconescu era încă în închisoare) la emisiunea online propusă de realitatea. net şi vox. Eu cică-s moderator – de fapt, profit cu neruşinare de online ca să vorbesc exact cum îmi vine cu oameni care chiar au ceva de spus. Discuţia a fost un lung şir de observaţii inteligente, venite nu neapărat din partea mea:).

Pentru cei care nu vor să se chinuie cu lipsa mea de videogenie şi cu burtoiul meu burghez, rezum cel puţin două observaţii mişto.

Christian Mititelu a dat exemplul perfect de lipsă de pluralism al ideilor şi opiniilor în spaţiul media românesc. Domnia sa nu este de acord cu isteria autostrăzilor şi cu necesitatea lor absolută. Sînt poate prea scumpe pentru noi, nu ni le permitem. Şi atunci de ce să ne grăbim să le facem? Cine reprezintă acest punct de vedere în media? Nimeni.

Aş mai adăuga că exact în aceeaşi zi cu discuţia noastră venea un alt exemplu de subiect netratat, distrus de un soi de monopol isteric. Se anunţau încă doi soldaţi morţi în Afganistan. Niciodată, dar niciodată acesta nu a fost un subiect de dezbatere în România. De ce? Pentru că li se pare unora implicit că toţi sîntem de acord cu războiul de acolo. Mă rog. În numărul de săptămîna aceasta din money Express am scris un text mai mare despre aceasta observaţie perfectă a lui Christian Mititelu.

Iulian Comănescu vorbeşte despre stilul în care scoate Diaconescu uneori lucruri interesante de la invitaţi. El a dat metodei o denumire rusească. Eu îmi amintesc de jocul ăla din copilărie “măi,măi,măi,măi, poc!”, în care mîngîi adversarul şi apoi îi dai o castană. Aş completa că Diaconescu îşi mîngîie invitaţii pînă cînd ăia se pocnesc singuri. deci a adus un upgrade important stilului:).

Apoi, popularitatea lui Diaconescu ar veni dintr-o lipsă mai mare de consecvenţă a presei “pe bune” în a urmă