Nu cred ca exista nici binele absolut, nici raul absolut in materie de guvernare. Cabinetul Isarescu, socotit aproape in unanimitate varful de eficienta si viziune, a facut unele greseli, cum ar fi ordonanta Rompetrol, in vreme ce, spre exemplu, cabinetul Nastase, socotit varful absolut al coruptiei si clientelismului, a inregistrat multe reusite economice, fiind cel care a incheiat negocierile de aderare la UE.

Guvernul Boc nu face exceptie, fiind si el un amestec de lumini si umbre. Si totusi, exista tendinta, copios alimentata de televiziunile mogulilor, de a-l transforma in sursa si incununarea relelor, ceea ce e nedrept, macar pentru faptul ca situatia grava in care am ajuns a fost provocata, rand pe rand si in diverse masuri, de toate partidele politice care s-au perindat la guvernare cel putin in ultimii 10 ani.

Si aceasta tendinta, clar reflectata de sondajele tot mai proaste pentru PD-L, are toate sansele sa se consolideze nu neaparat din cauza masurilor luate guvern, cat din cauza impresiei generale pe care acesta o lasa. Probabil de la cabinetul Radu Vasile incoace romanii n-au mai vazut o asemenea demonstratie de haos, cacofonie si lipsa de strategie, cel putin la nivelul comunicarii publice.

Sunt convins ca oamenii sunt speriati si de cresterea TVA, cu toate efectele ei, si de devalorizarea leului, si de scaderea salariilor si de o iminenta readucere in discutie a pensiilor, caci sistemul ramane nesustenabil. Dar cel mai speriati sunt de aparenta lipsa de directie si de bulversarea totala pe care o vad dinspre Palatul Victoria.

Degeaba tot repeta premeirul, cat de apasat se pricepe, ca guvernul stie ce are de facut, ca lucrurile sunt sub control, cand realitatea pare sa-l contrazica la fiecare pas. Pana in ajunul vizitei FMI, tot domnia sa garanta ca nimeni nu se va atinge de pensii si salarii, ca nu se pun