Cel mai titrat club de fotbal din afara Bucureştiului are parte de o aniversare tristă, în Liga a II-a. Consilierul judeţean Ionel Costin este un om „îndrăgostit" de UTA, la fel cum sunt alte câteva zeci de mii de arădeni. Pentru el, istoria echipei e atât de bine cunoscută, încât, dacă pomeneşti o dată anume, imediat îţi spune ce s-a întâmplat atunci la echipă, ce meci a susţinut aceasta şi cine au fost jucătorii care au evoluat. În calitatea sa de preşedinte al Comisiei pentru probleme culturale, de învăţământ, sportive şi de tineret din cadrul Consiliului judeţean Arad, a reuşit, în anul în care UTA aniversează 65 de ani de la constituirea sa, să susţină proiectul şi să câştige finanţarea unei istorii a echipei de suflet a arădenilor. Autorul volumului este profesorul Tiberiu Ţiganu, un alt „utist" care şi-ar da şi sufletul pentru echipa arădeană. Acum, la aniversarea a 65 de ani de existenţă a „Bătrânei Doamne", arădenii nu pot decât să-şi amintească de vremurile de glorie, când fotbalul arădean aduna tot oraşul la stadion: campioană a României în anii 1947, 1948, 1950, 1954, 1969, 1970, câştigătoarea Cupei României în 1948 şi 1955, campioană naţională la juniori în 1958, 1959, 1968, 1996 şi 2001.

Baronul dădea prime în monede din aur

Primul joc oficial de fotbal din România a fost găzduit la Arad, la data de 16 august 1899, pe un teren aflat în spatele Uzinei de vagoane. Pasiunea arădenilor pentru fotbal a fost însă constantă.

Puţini ştiu că stadionul UTA a fost construit de către baronul Neuman în anul 1945, după modelul celui de la Arsenal Londra. Baronul, proprietar al fabricii textile UTA, era pasionat de fotbal. Înainte a investit în AMEFA, o echipă locală care a fost vicecampioană a României. Însă baronul Neuman a dorit fotbal de calitate la Arad şi, după ce a construit stadionul, şi-a constituit echipa ITA (Industriile Textile Arad) ş