"Băga-mi-aş picioru-n nasul lui!", spune la telefon fostul primar al comunei Nocrich. Închide şi, alungându-şi enervarea, mărturiseşte că, atunci când încă vedea bine, citea Monitorul Oficial şi ziarele de sport, în ciuda bibliotecii cu mii de volume care stă ascunsă în două încăperi, chiar în burta Primăriei.
Consătenii săi, însă, după spusele bibliotecarei, între zilele însorite în care merg la câmp găsesc zile ploioase în care stau cu o carte în mână şi evadează în ţări îndepărtate, cu oameni bogaţi, frumoşi şi plini de pasiune. Din vreo 3.000 de locuitori ai comunei sibiene, unde s-a născut celebrul guvernator al Transilvaniei şi colecţionar de artă Samuel von Brukenthal, 332 au fişă la bibliotecă.
De ceva vreme, de când nu mai vede, doamna Radu, care are 80 de ani, a renunţat la savuroasele poveşti de "capă şi spadă"; domnul Traian Balaban e fan al romanelor clasice - "Singur pe lume" e preferatul lui. Soţia lui, Ana, de profesie contabilă, citeşte poezii de Coşbuc. Un domn e cititor sezonier; când vine vara, îşi ia la revedere de la cărţi şi de la Paraschiva, bibliotecara, şi pleacă la muncă, la câmp: "Ne revedem la toamnă!".
Oamenii din Nocrich vin la bibliotecă pentru a-şi căuta portiţe spre vis şi spre lumea în care trăiesc. Ei vor să studieze cărţi de medicină naturistă, dicţionare, atlase, cărţi despre îngrijirea plantelor decorative sau cărţi de gastronomie. "Înainte de sărbători vin doamnele şi spun: «Ne-am săturat de sărmăluţe, vrem să facem şi ceva mai deosebit!». Mi se mai cere, şi nu am, cărţi despre pomicultură sau fertilizarea solului", spune bibliotecara, aici din 1990, după ce a dat un concurs şi a terminat o post-liceală de biblioteconomie de doi ani.
Între cele 9.610 volume sunt şi achiziţii noi, dar şi cărţi care de mult ar fi devenit maculatură, dacă n-ar fi fost în p