"Din cauze care au ramas neelucidate, Georgia este foarte zgarcita cu hartile rutiere, o marfa imposibil de gasit. Harta Google nu contine nici macar drumurile principale", scrie jurnalistul Stefan Candea pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
"Asa ca am reusit sa ratacim drumul care ducea de la Tbilisi la Yerevan si am nimerit un punct de trecere aproape pustiu si indepartat, la Guguti-Tashir. Drumurile de intrat si iesit din Georgia par sa fie si ele subiectul unei strategii de aparare - sunt distruse de cratere, in ideea ca potentialii invadatori sa intre in slow motion".
"Am luat viza de Armenia in 10 minute si am primit optimisti urarile de bun venit ale granicerilor. Trecerea de vama s-a dovedit o operatiune mai anevoioasa – foarte graitoare pentru o tara sufocata de birocratie si coruptie. Cinci angajati cu diverse functii intr-un singur birou au lucrat timp de o ora si au produs 10 hartii diferite pentru a ne putea da drumul. La sfarsit am vazut doar o copie a unei chitante".
"Am prima data in timpul acestui tur impresia ca am intrat intr-o tara sovietica. Cauza: politia omniprezenta cu masini noi-noute, limuzine vestice, dar cu o uniforma si o atitudine tipic militieneasca. Chipiul sovietic cu cozoroc imens, dat pe spate si o burta revarsata peste pantaloni, impinsa mandru in afara.
Militienii sunt doar introducerea in atmosfera similara a capitalei Yerevan. La prima vedere orasul este unul tipic sovietic. Cladiri renovate din perioada stalinista, bulevarde largi, monumente si piete generoase, cartiere marginase cu blocuri comuniste".
"Descopar casele vechi ale secolului trecut ascunse si ingramadite in spatele blocurilor. Multe cladiri inalte cu apartamente de lux apar in locul lor. Turistii se plang ca orasul este foarte scump, mai ales in privinta hotelurilor. Doua paturi la un hostel in centru cos
