Am fost ani în şir membru al aşa-zisei "societăţi civile" şi ştiu din interior cum funcţionează lucrurile: exact aşa cum funcţionează şi în partide. Sursa: EVZ
Şi într-un loc, şi în altul există miezuri tari, grupări mai bine sau mai prost organizate, ambiţii şi interese, fidelităţi şi trădări, bogaţi şi săraci, naivi şi escroci.
În cazul României, aceste trăsături sunt amplificate isteric, totul fiind îmbrăcat în egomanie şi intoleranţă. N-au existat şi nu vor exista proiecte comune, oricât de mult ar avea de câştigat cei im plicaţi. Singurele situaţii capabile să-i adune laolaltă sunt campaniile urii. Un astfel de exemplu se desfăşoară sub ochii noştri.
Recenta nominalizare între "vulnerabilităţile" din societatea noastră a - citez la literă - "fenomenului campaniilor de presă la comandă [subl. mea, M.M.], cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false [subl. mea, M.M.] despre activitatea acestora" a fost întâmpinată de mai multe onegheuri şi personaje bune de gură cu o veritabilă salvă de tun.
În lectura lor, propoziţiile reprezintă atentate la libertatea presei şi pericole mortale pentru societate. Să auzi şi să nu crezi! Nebunia a mers atât de departe încât inşii cu pricina admit, fără să le crape obrazul, că e necesar ca în societatea românească să fie promovate "campaniile la comandă" şi "informaţiile false"!
Dacă le-ar fi rămas vreun miligram de materie cenuşie, ar fi găsit o cale rezonabilă de atac: şi anume, să demonstreze că în România n-au existat şi nu există astfel de fenomene. Să arate că e vorba de produsul fictiv al minţilor înfierbântate din CSAT. Să demonstreze că nimeni nu minte, nu înşală şi nu manipulează la televiziunile vîntos- voiculesciene, ai căror fani probabil că sunt. Dar, nu. Ei au preferat să plonjeze în balta mizerabilismului moral doar pe
