Nascuta intr-o zi ploioasa de octombrie, intr-un satuc inconjurat de paduri, un colt de rai ferit de agitatia orasului, profesoara Adela Belean a avut parte de o copilarie fericita, lipsita de griji. Ajunsa la Targu Mures, s-a confruntat cu viata de internat, profesori exigenti si reguli noi la Liceul Agroindustrial, la profil economic, un domeniu total nepotrivit firii sale romantice. Azi este profesoara la la Gimnaziul “Nicolae Balcescu” din Targu Mures. Dar sa ne povesteasca ea, cum a ajuns din contabila, profa de romana?
Reporter: Cand, cum si de ce te-ai hotarat sa devii profesor? Adela Belean: Hm. E o mica poveste! De la contabil, am trecut prima data pe la teatru. Da, am vrut tare mult sa devin actrita. La inscriere, mi-am dat seama ca nu pot concura cu fetele mult prea frumoase, cu picioare mult prea lungi si prea slabe… Am iesit dezamagita, fara sa ma inscriu. Uneori regret ca n-am avut destul curaj! Apoi am dat la stiinte economice, din fericire am picat! Ce ma faceam daca intram?! La examenul din toamna am intrat la litere!
Rep.: A fost vreun moment in cariera ta cand ai fi vrut sa-ti schimbi meseria?
A.B.: Nu…Ma simt foarte bine intre copii. Imi plac exuberanta, puritatea lor. Imi place sa-i vad crescand, inflorind, indragostindu-se…Copiii sunt cei mai aprigi judecatori, nu avem dreptul sa le inselam asteptarile, trebuie sa fim in pas cu ei.
Rep.: Povesteste-ne o intamplare amuzanta din viata de profesor!
A.B.: In cei zece ani, au fost si intamplari amuzante…sa va spun ca odata eram in excursie si din exces de zel, am cazut pe scari…pana jos, spre deliciul copiilor?
Rep.: Cum procedezi in timpul orelor cand apar inevitabil, “perle” ale elevilor?
A.B.: Uneori, trebuie sa faci haz de necaz. Mai spun si eu una, si fac in asa fel incat elevul sa-si dea seama de greseala, fara sa se simta jignit dar, sa n-o