Viitorii manageri sunt „bombardaţi“ cu teorie în timpul facultăţii pentru că majoritatea dascălilor nu se pot lăuda cu experienţă în domeniu. Profesori care n-au făcut un studiu de piaţă predau marketing, iar cei care n-au câştigat vreo lucrare predau management de proiect.
Am ajuns la a treia generaţie de profesori care predau exclusiv din cărţi şi care au intrat prea puţin în contact cu experienţa practică. Cel puţin aceasta este concluzia la care a ajuns Ciprian Ciucu, expert în educaţie la Centrul Român pentru Politici Publice.
Fenomenul este simplu: cei mai buni studenţi sunt opriţi în facultate şi nu mai apucă să cunoască practic ce au învăţat. „În România se răsplăteşte fidelitatea faţă de sistem, cariera şi vechimea, nu performanţa. În afară, profesorii dezinteresaţi care nu fac performanţă nu au ce căuta", explică Ciprian Ciucu.
Avocatul Educaţiei şi expert al Societăţii Academice din România, Florian Mihalcea, spune că asistentul universitar devine fidel profesorului, mai ales că promovarea se face datorită recomandărilor acestuia. „Sistemul nu te lasă să faci altfel", conchide Florian Mihalcea.
Profesori teoreticieni
Victor Dragotă, şeful Catedrei de Finanţe din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice (ASE) din Bucureşti, spune că tendinţa este să se meargă pe studii de caz „ancorate în practică".
Cu toate acestea, majoritatea profesorilor de Finanţe au trecută în CV activitate de cercetare şi consultanţă pe o perioadă foarte scurtă de timp.
Astfel, lectorul universitar doctor Emilia Câmpeanu are un CV stufos în studii efectuate atât în ţară, cât şi în străinătate, în publicaţii, articole şi participări la seminarii.
Colegul său, Iuliu Şerbănescu, are o experienţă de minimum 10 ani în domeniul Fiscalitate, Finanţe şi Asigurări, care reprezintă şi predatul în ASE.
Exper