Amos Oz decupează fin secvenţe din viaţa unui cuplu de evrei stabilit la Tel Keidar şi pune sub lupă înfrângerile şi dorinţele, precum şi plăcerile vieţii de zi cu zi. „Să nu pronunţi: noapte“, romanul celebrului scriitor israelian Amos Oz, a fost publicat la Editura Humanitas Fiction, în traducerea semnată de Marlena Braeşter.

Tradusă în nenumărate limbi şi admirată de cititori din lumea întreagă, opera lui Amos Oz farmecă prin forţă şi rafiment, spun criticii literari şi publicul larg deopotrivă. „Să nu pronunţi: noapte", cel de-al unsprezecelea roman al celui mai bun prozator contemporan din Israel, este acum disponibil în limba romană.

Pentru cei care au citit „Cutia neagră", „Poveste despre dragoste şi întuneric", „Rime despre viaţă şi moarte" , „Să cunoşti o femeie" sau „Fima", această carte va confirma liniile de forţă ale prozei lui Amos Oz, care îşi descria astfel literatura: „Scot la suprafaţă duhurile rele şi consemnez traumele, fanteziile şi nebuniile evreilor din Israel şi din Europa Centrală. Mă interesează ambiţiile lor şi cutia cu praf de puşcă, adică renegarea de sine şi ura de sine."

În „Să nu pronunţi: noapte", prozatorul, considerat de câţiva ani un candidat serios la Premiul Nobel, plonjează în adâncul unei relaţii care moare şi renaşte într-un orăşel de la marginea deşertului.

Un roman ca muzica de cameră

Protagoniştii ei, desenaţi în umbre şi lumini, sunt Teo, inginer sexagenar, şi mai tânăra profesoară Noa, femeia care l-a invitat la o nouă viaţă. Plăcerile şi neplăcerile cotidianului, inprevizibile şi mereu cu două tăişuri, angoasele, înfrângerile şi bucuriile cuplului ca întreg şi ale fiecăruia dintre partneri îşi găsesc în Amos Oz scriitorul perfect.

Vocea ei („Hai să ne stabilim la Tel Keidar, la capătul lumii, deşertul e ca un ocean şi totul e deschis. Vii?") şi vocea lui („Iar eu? Care am venit ai